Dictionar

ausculta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ausculter, lat. auscultare)

1. a asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii ori plămânilor pentru diagnostic.
 

stetoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. stéthoscopie)

1. examen al plămânilor și al inimii cu stetoscopul.
2. auscultație.
 

auscultare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ausculta)

1. (med.) ascultare cu urechea sau stetoscopul a zgomotelor inimii și plămânilor, pentru a stabili diagnosticul.
2. (sinon.) auscultat, auscultație.