OK
X
apneumie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apneumie)
1.
absența
plămânilor,
proprie
amfibienilor
tereștri
cu
respirație
cutanată.
ausculta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. ausculter, lat. auscultare)
1.
a
asculta
cu
urechea
sau
cu
stetoscopul
zgomotele
inimii
ori
plămânilor
pentru
diagnostic.
bronhial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bronchial)
1.
(anat.)
care
ține
de
bronhii,
privitor
la
bronhii;
bronhic.
2.
(med.)
pneumonie
~ă
=
boală
constând
în
inflamația
bronhiilor
și
a
plămânilor;
bronhopneumonie.
bronhofonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bronchophonie)
1.
rezonanță
exagerată
a
vocii
bolnavului
la
ascultarea
plămânilor,
în
pneumonie,
bronșită,
astmă.
bronhopneumonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bronchopneumonie)
1.
inflamație
a
bronhiilor
și
a
plămânilor.
bronhopneumopatie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bronchopneumopathie)
1.
denumire
generică
pentru
afecțiuni
ale
bronhiilor
și
plămânilor.