Dictionar

apneumie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apneumie)

1. absența plămânilor, proprie amfibienilor tereștri cu respirație cutanată.
 

ausculta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ausculter, lat. auscultare)

1. a asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii ori plămânilor pentru diagnostic.
 

bronhial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bronchial)

1. (anat.) care ține de bronhii, privitor la bronhii; bronhic.
2. (med.) pneumonie ~ă = boală constând în inflamația bronhiilor și a plămânilor; bronhopneumonie.
 

bronhofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronchophonie)

1. rezonanță exagerată a vocii bolnavului la ascultarea plămânilor, în pneumonie, bronșită, astmă.
 

bronhopneumonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronchopneumonie)

1. inflamație a bronhiilor și a plămânilor.
 

bronhopneumopatie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronchopneumopathie)

1. denumire generică pentru afecțiuni ale bronhiilor și plămânilor.