OK
X
ausculta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. ausculter, lat. auscultare)
1.
a
asculta
cu
urechea
sau
cu
stetoscopul
zgomotele
inimii
ori
plămânilor
pentru
diagnostic.
auscultare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ausculta)
1.
(med.)
ascultare
cu
urechea
sau
stetoscopul
a
zgomotelor
inimii
și
plămânilor,
pentru
a
stabili
diagnosticul.
2.
(sinon.)
auscultat,
auscultație.
auscultație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. auscultation, lat. auscultatio)
1.
(med.)
acțiunea
de
a
ausculta,
de
ascultare
a
zgomotelor
care
apar
în
plămâni,
în
inimă;
auscultare.
2.
(fig.)
examinarea
atentă
a
unei
situații,
a
unui
lucru,
pentru
a-i
determina
slăbiciunile.
3.
(var.)
auscultațiune.
auscultație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. auscultation, lat. auscultatio)
1.
(med.)
acțiunea
de
a
ausculta,
de
ascultare
a
zgomotelor
care
apar
în
plămâni,
în
inimă;
auscultare.
2.
(fig.)
examinarea
atentă
a
unei
situații,
a
unui
lucru,
pentru
a-i
determina
slăbiciunile.
3.
(var.)
auscultațiune.
stetoscopie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. stéthoscopie)
1.
examen
al
plămânilor
și
al
inimii
cu
stetoscopul.
2.
auscultație.
tubar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. tubaire)
1.
referitor
la
trompele
lui
Eustache.
2.
(despre
un
suflu,
în
auscultație,
în
unele
boli
de
plămâni)
care
pare
a
ieși
dintr-un
tub
rigid.
auscultare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ausculta)
1.
(med.)
ascultare
cu
urechea
sau
stetoscopul
a
zgomotelor
inimii
și
plămânilor,
pentru
a
stabili
diagnosticul.
2.
(sinon.)
auscultat,
auscultație.