atenta

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. attenter, lat. attentare)

1. a comite un atentat, a face o tentativă de natură criminală.
2. (fig.) a încălca un drept, un principiu important; a săvârși un atac la morală, la pudoare.

atentat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attentat)

1. atac criminal ilegal față de persoane, bunuri, drepturi, stări de lucruri.
2. (fig.) atac îndreptat împotriva unor sentimente, concepții etc.

atentator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (atenta + -tor)

1. cel care comite sau a comis un atentat.

latență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. latence)

1. starea sau caracterul a ceea ce este latent; faptul de a fi latent, ascuns.
2. decalajul de timp dintre un stimul și o reacție.
3. fenomen, sentiment latent.
4. întârziere în manifestarea unui lucru.
5. (bot.) starea unei plante ale cărei funcții vitale par să fie temporar suspendate.
6. (informatică) timpul necesar unui pachet de date pentru a călători de la sursă la destinație printr-o rețea.
7. (med., biol.) inactivitate aparentă.
8. (psihanaliză) perioadă de ~ = perioadă intermediară între prima copilărie și adolescență, în care se poate observa o pauză în evoluția sexualității.
9. (psihiatrie) perioada în care nu se manifestă un simptom traumatic.

latență

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT latentia
2. FR latence; période de latence; période d’incubation
3. EN latency; latent period
4. DE Latenz; latenter Zustand; Latenzzeit
5. RU лaтентность; лaтентный период
6. HU lappangás, lappangási idő, lappangási állapot, látens jelleg

patenta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. patenter, germ. patentieren)

1. a acorda (cuiva) o patentă; a proteja printr-un brevet de invenție, a breveta.
2. (tehn.) a trata termic o sârmă sau o bandă de oțel pentru a-i da o rezistență mecanică mare.

patentă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. patente, germ. Patent)

1. drept exclusiv acordat unui inventator, unei autorități de a folosi și de a comercializa o invenție, o inovație etc.; act, diplomă care conferă acest drept; brevet.
2. ~ de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară a portului.
3. (fig.) sistem, procedeu (propriu cuiva).
4. (în trecut) impozit care se plătea pentru un anumit comerț sau o anumită industrie.
5. licență (pentru exercitarea unui anumit comerț).

anatomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anatomique)

1. despre sau legat de anatomie.
2. care se referă la structura unui organ sau a unui corp organizat.
3. care se referă la forma, aspectul exterior, conformația generală a corpului.
4. care se adaptează la forma corpului.
5. (fig.) care se referă la analiza atentă a realității.

anhidrobioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anhydrobiose)

1. stare de deshidratare a unor organisme, animale sau vegetale, în viața latentă.

atenta

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. attenter, lat. attentare)

1. a comite un atentat, a face o tentativă de natură criminală.
2. (fig.) a încălca un drept, un principiu important; a săvârși un atac la morală, la pudoare.

atentator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (atenta + -tor)

1. cel care comite sau a comis un atentat.

auscultație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auscultation, lat. auscultatio)

1. (med.) acțiunea de a ausculta, de ascultare a zgomotelor care apar în plămâni, în inimă; auscultare.
2. (fig.) examinarea atentă a unei situații, a unui lucru, pentru a-i determina slăbiciunile.
3. (var.) auscultațiune.

brevet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brevet)

1. document cuprinzând titlul, distincția, calitatea acordate de o autoritate (de stat) și care presupune anumite drepturi.
2. ~ de invenție = document eliberat inventatorului de către organul de stat competent, prin care i se recunoaște dreptul de a exploata în exclusivitate invenția, un anumit timp; patentă.