brevet
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. brevet)
Etimologie: (fr. brevet)
1. document cuprinzând titlul, distincția, calitatea acordate de o autoritate (de stat) și care presupune anumite drepturi.
2. ~ de invenție = document eliberat inventatorului de către organul de stat competent, prin care i se recunoaște dreptul de a exploata în exclusivitate invenția, un anumit timp; patentă.