OK
X
breveta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. breveter)
1.
a
acorda
un
brevet;
a
patenta.
patenta
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. patenter, germ. patentieren)
1.
a
acorda
(cuiva)
o
patentă;
a
proteja
printr-un
brevet
de
invenție,
a
breveta.
2.
(tehn.)
a
trata
termic
o
sârmă
sau
o
bandă
de
oțel
pentru
a-i
da
o
rezistență
mecanică
mare.
patentat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. patenté)
1.
care
a
obținut
o
patentă;
brevetat.
2.
(fig.;
despre
oameni
și
însușirile
lor)
notoriu,
evident,
patent2.