ambulanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambulance)

1. formație sanitară care dă răniților primele ajutoare pe câmpul de luptă.
2. vehicul destinat transportului accidentaților și al bolnavilor în stare gravă.

atletism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. athlétisme)

1. ramură a sportului care cuprinde probe de alergări, sărituri, aruncări; atletică ușoară.

balanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balance)

1. instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți-etalon; cântar.
2. a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre.
3. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situație cu un asemenea raport.
4. ~ comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situație recapitulativă și periodică ce regrupează la un moment dat sumele și soldurile conturilor debitoare și creditoare; ~ de plăți = raportul dintre sumele încasate și plățile efectuate de către o țară în relațiile sale cu alte țări într-o perioadă de regulă un an.
5. al șaptelea semn al zodiacului (23 septembrie - 22 octombrie).

canalizație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canalisation)

1. ansamblu de construcții și instalații destinat colectării, transportului și evacuării apelor uzate.
2. ansamblu de lucrări care permit curgerea unui curs de apă cu debit mic dintr-un canal.
3. instalație care servește la transportul sau distribuția energiei electrice, prin conducte.

carbonier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. charbonnier)

1. adj. referitor la cărbune.
2. s. n. navă destinată transportului de cărbuni.

cardan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardan)

1. sistem de suspensie sau de articulație care permite uneia dintre părțile lui să-și păstreze o anumită poziție sau direcție, indiferent de mișcările suportului ei.