Dictionar

cardan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardan)

1. sistem de suspensie sau de articulație care permite uneia dintre părțile lui să-și păstreze o anumită poziție sau direcție, indiferent de mișcările suportului ei.
 

cardanic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cardanico)

1. care dă voie unui obiect în suspensie să-și păstreze poziția orizontală.
2. (despre un sistem de articulație) care permite unei piese să stea într-o poziție favorabilă pentru transmiterea mișcării.
3. ax ~ = arbore de transmisie care leagă cutia de viteze a unui motor cu arborele diferențialului.
 

discret, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. discret, lat. discretus)

1. adj. care știe să păstreze un secret, o taină.
2. rezervat, reținut (în purtări, în vorbe).
3. (mat., fil.) format din elemente distincte; care variază în salturi; discontinuu.
4. (fiz.; despre semnale) a cărui mărime este reprezentată printr-un număr finit de valori.
5. (fig.) greu, puțin perceptibil.
6. adv. fără să atragă atenția.
 

dribling

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. dribbling)

1. acțiunea de a dribla și rezultatul ei; driblare.
2. (sporturi cu mingea) acțiune de joc a unui jucător care încearcă (cu mișcări înșelătoare, schimbări imprevizibile de direcție etc.) să păstreze cât mai mult mingea, în general pentru a crea o oportunitate de a marca.
 

particularist, -ă (1)

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. particulariste)

1. I. referitor la particularism, propriu particularismului.
2. II. adept al particularismului (poziția unui grup etnic, comunități etc. care dorește să-și păstreze trăsăturile particulare, distinctive).
 

st

Parte de vorbire:  interj.  
Etimologie: (formație onomatopeică)

1. cuvânt prin care se cere cuiva să facă sau să păstreze liniște; pst.
2. (var.) ss, sst, tst.