marca
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. marquer, germ. markieren)
Etimologie: (fr. marquer, germ. markieren)
1. a însemna (un obiect, un animal) pentru a(-l) recunoaște; (spec.) a însemna (un obiect de aur, de platină etc.) pentru a garanta că este veritabil.
2. (fig.) a indica, a dovedi; a arăta, a proba.
3. a remarca; a sublinia.
4. a delimita un teren, o cale rutieră sau navigabilă etc.
5. (sport) a supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive.
6. a înscrie unul sau mai multe puncte într-o competiție etc.