Dictionar

provincie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( lat. provincia, fr. province)

1. teritoriu cucerit de romani în afara Italiei, supus legilor și organizării romane.
2. regiune administrativă din unele țări.
3. orice parte a unei țări în afara capitalei.
 

dalmat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dalmate)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Dalmația, dalmațian2.
2. adj. referitor la Dalmația; dalmatic.
3. (s. f.) limbă romanică, astăzi dispărută, vorbită în fosta provincie romană Dalmația.
 

etnarhie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ethnarchie)

1. provincie a Imperiului Roman, Bizantin sau Otoman având o anumită comunitate etnică.
 

land

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Land)

1. provincie, diviziune administrativă în Austria și Germania.
 

legat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. légat, lat. legatus)

1. (la romani) împuternicit al senatului sau al împăratului într-o provincie.
2. comandant de legiune.
3. cardinal reprezentant al papei, care îndeplinește funcții asemănătoare celor încredințate ambasadorilor.
 

legatorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. legatoria (provincia))

1. provincie romană condusă de un legat.
 

marcă 4

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Mark)

1. (în evul mediu) provincie în unele state, condusă de un margraf sau de un principe.