contramarcă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. contremarque)
Etimologie: (fr. contremarque)
1. parte a unui bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului.
2. (p. ext.) semn distinctiv remis la o escală călătorilor în tranzit.
3. bilet justificativ remis fiecărei persoane care participă la o călătorie în grup pentru a-i permite accesul în mijlocul de transport.