Dictionar

suspensie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. suspension, lat. suspensio)

1. întrerupere (intenționată) a șirului gândirii, a comunicării.
2. în ~ = suspendat temporar, amânat.
3. sistem format din particule solide foarte fine care se găsesc în echilibru într-un lichid.
4. mod de susținere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care susțin acest echipament.
5. legătură elastică dintr-un sistem tehnic și reazemul lui, care amortizează zguduirile mai mari.
 

suspensie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT suspensio
2. FR suspension
3. EN suspension
4. DE Suspension
5. RU суспензия
6. HU szuszpenzió (kémia), durva diszperz rendszer: folyékony anyagban szilárd anyag részecskéi lebegnek, amelyek aztán leülepednek; felfüggesztés,
 

airozom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. airosome)

1. corpuscul în suspensie, de natura materiilor de rezervă, prezent la bacterii și cianoficee.
 

argilotrof, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (argilo- + -trof)

1. (despre terenuri) care conține argilă în suspensie.
 

baroforeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baroforeuse)

1. difuzie a particulelor dintr-o suspensie sub influența gravitației.
 

browniană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brownien)

1. mișcare ~ă = mișcare continuă a particulelor microscopice, în suspensie într-un lichid, datorită agitației moleculare.
 

cantilever

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cantilever)

1. adj., s. n. (sistem de suspensie) care nu are o susținere directă.
2. s. n. tip de pod metalic ale cărui grinzi principale nu au o susținere directă, suspendând o grindă cu o deschidere redusă.
 

cardan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardan)

1. sistem de suspensie sau de articulație care permite uneia dintre părțile lui să-și păstreze o anumită poziție sau direcție, indiferent de mișcările suportului ei.