Dictionar

cianoficee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyanophycées)

1. clasă de alge albastre, microscopice, înrudite cu bacteriile, în ape dulci, bălți și locuri umede.
 

achinetospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. akinétospore)

1. celulă asexuată imobilă și de rezistență, formată prin fragmentare, la cloroficee și cianoficee.
 

airozom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. airosome)

1. corpuscul în suspensie, de natura materiilor de rezervă, prezent la bacterii și cianoficee.
 

algobacterii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algobactéries)

1. bacterii acvatice autotrofe înrudite cu cianoficeele.
 

amfiplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphiplasme)

1. plasmă încă neseparată în nucleu și citoplasmă, la bacterii și cianoficee.
 

ficocian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phycocyane)

1. pigment albastru specific cianoficeelor.