Dictionar

corpuscul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corpuscule, lat. corpusculum)

1. corp foarte mic; particulă.
 

corpuscular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. corpusculaire)

1. care se referă la corpusculi, la atomi.
2. filosofie ~ă = doctrina lui Epicur, care explica formarea lumii prin întâlnirea atomilor.
3. (fizică) teorie ~ă = teorie care avansează teza discontinuității materiei.
 

acantosferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthosphère)

1. corpuscul sferoidal ciliat din celulele unor alge.
 

acromocentru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. achromocentre)

1. corpuscul cromozomic lipsit de cromatină.
2. (bot.) figuri asteriale sau fusoriale de natură centrozomică lipsite de cromatină.
 

airozom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. airosome)

1. corpuscul în suspensie, de natura materiilor de rezervă, prezent la bacterii și cianoficee.
 

antiproton

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. antiproton)

1. (fizică) corpuscul cu masa egală cu cea a protonului, dar cu sarcină negativă; antiparticulă a protonului.
 

astrosferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. astrosphère)

1. (biol.) structura celulară constituită din sfera atractivă a asterului; corpuscul filamentos transparent și stelat care înconjoară centrosfera unei celule, în cariocineză; aster.
 

blefaroplast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blépharoplaste)

1. corpuscul în citoplasmă.
2. granulă colorată din care se formează cilii și flagelii la protozoare.