Dictionar

citoplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cytoplasme)

1. substanță vie a celulei, care conține toți constituenții protoplasmatici, cu excepția nucleului.
 

citoplasmă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cytoplasma; cytoplastum; protoplasma
2. FR cytoplasme; protoplasme
3. EN cytoplasma; protoplasm; protoplasma
4. DE Cytoplasma; Zytoplasma; Zellplasma; Zellengrundstoff
5. RU цитоплaзмa; протоплaзмa
6. HU citoplazma, sejtnyálka
 

citoplasmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cytoplasmatique)

1. (biol.) referitor la citoplasmă, partea celulei care înconjoară nucleul; citoplasmic.
 

agranulocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agranulocyte)

1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.
 

albuminoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. albuminoïde)

1. adj. de felul albuminei.
2. s. n. proteină complexă, ca albumina, din țesuturile cartilaginoase.
3. substanțe proteice din citoplasmă.
 

amfiplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphiplasme)

1. plasmă încă neseparată în nucleu și citoplasmă, la bacterii și cianoficee.
 

astroblast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astroblaste)

1. celulă glială triunghiulară cu expansiuni citoplasmatice implantate pe pereții vaselor.
 

bazocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. basocyte)

1. (med., biol.) leucocit aparținând liniei granulocitare, care are un nucleu unic, dar multilobat, și a cărui citoplasmă conține granulații care se observă ușor atunci când sunt supuse coloranților bazici; leucocită bazofilă.
 

bioplast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bioplast)

1. particulă citoplasmatică vie capabilă de a se reproduce singură.
2. material plastic degradabil, obținut din polimeri și amidon.