Dictionar

protoplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. protoplasme)

1. substanță albuminoidă complexă, baza celulei vii.
 

protoplasmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. protoplasmique)

1. compus din protoplasmă; protoplasmic.
 

protoplasmatologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prtotoplasmatologie)

1. studiu științific al protoplasmei.
 

amibă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amibe)

1. protozoar unicelular fără membrană, dintr-o masă protoplasmatică, cu pseudopode.
 

androplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. androplasme)

1. protoplasmă activă a gametului mascul.
 

axoplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axoplasma)

1. protoplasma axonului, format din elemente identice cu acelea din corpul neuronal.
 

capilițiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. capillitium)

1. rețea tubulară protoplasmatică care încastrează sporii în corpii de fructificație la unele ciuperci.
 

carioplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caryoplasme)

1. masă protoplasmatică vie din nucleul celular; nucleoplasmă.
 

cil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cil, lat. cilium, geană)

1. prelungire protoplasmatică filiformă mobilă la unele bacterii, alge, infuzori sau la unele celule din corpul metazoarelor, cu funcții diferite.
2. păr al pleoapei.