OK
X
protoplasmă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. protoplasme)
1.
substanță
albuminoidă
complexă,
baza
celulei
vii.
protoplasmatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. protoplasmique)
1.
compus
din
protoplasmă;
protoplasmic.
protoplasmatologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prtotoplasmatologie)
1.
studiu
științific
al
protoplasmei.
amibă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amibe)
1.
protozoar
unicelular
fără
membrană,
dintr-o
masă
protoplasmatică,
cu
pseudopode.
androplasmă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. androplasme)
1.
protoplasmă
activă
a
gametului
mascul.
axoplasmă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. axoplasma)
1.
protoplasma
axonului,
format
din
elemente
identice
cu
acelea
din
corpul
neuronal.
capilițiu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. capillitium)
1.
rețea
tubulară
protoplasmatică
care
încastrează
sporii
în
corpii
de
fructificație
la
unele
ciuperci.
carioplasmă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. caryoplasme)
1.
masă
protoplasmatică
vie
din
nucleul
celular;
nucleoplasmă.
cil
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cil, lat. cilium, geană)
1.
prelungire
protoplasmatică
filiformă
mobilă
la
unele
bacterii,
alge,
infuzori
sau
la
unele
celule
din
corpul
metazoarelor,
cu
funcții
diferite.
2.
păr
al
pleoapei.