Dictionar

biopolimeri

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Biopolymeren)

1. pl. polimeri înalți, posedând legături chimice macromoleculare, care stau la baza activității vitale a organismelor.
 

polimerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polymérie)

1. stare a unui corp polimer.
2. (biol.) condiționare a unui caracter de mai mulți factori.
 

polimerism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polymérisme)

1. monstruozitate constând în existența de organe suplimentare.
 

polimeriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. polymériser)

1. a (se) uni mai mulți monomeri într-un polimer.
 

acrilat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrylate)

1. material plastic obținut prin polimerizarea acidului acrilic.
 

alchidal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alkidal)

1. rășină sintetică, prin polimerizare, folosită la prepararea unor lacuri și vopsele.
 

aldol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aldol)

1. aldehidă-alcool, obținut prin polimerizarea unei aldehide.
 

astralon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astralon)

1. produs chimic termoplastic obținut prin copolimerizarea clorurii de vinil și a acrilatului de metil.
 

bioplast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bioplast)

1. particulă citoplasmatică vie capabilă de a se reproduce singură.
2. material plastic degradabil, obținut din polimeri și amidon.
 

biopolimeri

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Biopolymeren)

1. pl. polimeri înalți, posedând legături chimice macromoleculare, care stau la baza activității vitale a organismelor.