globoidal; sferic; globular; sferoidal

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT globosus; globulosus; globularis; sphaericus
2. FR globuleux; sphérique; globulaire
3. EN globose; globular; globulose; spherical; spheroid; sphaeroidal; globate
4. DE kugelig; kugelförmig; kugelrund, sphärisch; kugelähnlich; rund
5. RU шaровидный; шaрообрaзный; шaриковидный; сферический; сфероидaльный
6. HU gömbszerű, gömbölyű, gömbölyded

sferoidal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sphéroïdal)

1. în formă de sferoid.

acantosferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthosphère)

1. corpuscul sferoidal ciliat din celulele unor alge.

aplatizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aplatiza)

1. acțiunea de a (se) aplatiza.
2. proces natural prin care prundișurile de formă sferoidală capătă formă plată.
3. modificare a parametrilor unor elemente de circuit electric, în scopul de a reduce variațiile unei mărimi într-un anumit interval de timp.

calefacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. caléfaction)

1. (fiz.) fenomen prin care o picătură de apă, proiectată pe o suprafață foarte fierbinte, capătă aspect sferoidal și nu se volatilizează imediat, susținută de vaporii pe care îi emite.
2. (var.) calefacțiune.

glob

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. globe, lat. globus)

1. corp sferic, corp în formă de sferă.
2. înveliș sferic, de sticlă sau de porțelan, care protejează o lampă sau un bec.
3. corp ceresc în formă rotundă.
4. ~ terestru = Pământul; ~ geografic = obiect sferoidal care redă aspectul general al formei Pământului.
5. s. m. ~ ocular = parte a ochiului care se găsește în orbită.

granula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. granuler)

1. a transforma în granule un material dur sau pulverulent.
2. a presa nutrețuri combinate în prezența aburului, apei sau a melasei, în vederea obținerii unui produs sub formă de granule.
3. a reuni prin rostogolire sau a aglomera particulele unui minereu pulverulent în bucăți sferoidale sau cilindrice.

sferoid

Parte de vorbire:  I. adj.; II. s.n. (pl. -e) || s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. sphéroïde)

1. I. (geometrie) în formă aproximativă de sferă; sferoidal, (înv.) sferoidic.
2. II. (geometrie) corp asemănător cu o sferă, format prin rotirea unei elipse în jurul uneia dintre axele sale; solid a cărui formă se apropie de cea a sferei; (în special) elipsoid de rotație.