finit, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. fini, it. finito, lat. finitus)
Etimologie: (fr. fini, it. finito, lat. finitus)
1. adj. care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat.
2. (mat.) număr ~ = fiecare dintre numerele reale.
3. (despre produse) care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat.
4. s. n. categorie filozofică desemnând caracterul limitat al lucrurilor, fenomenelor și proceselor în spațiu și în timp.