Dictionar

acrimonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrimonie)

1. caracter agresiv, caustic al cuiva, sarcasm.
2. dispoziție proastă exprimată prin remarci acerbe sau printr-un ton acrimonios.
3. (antonime) afabilitate, amenitate, bunăvoință.
 

atic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)

1. adj. propriu Aticii.
2. dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumusețe ~ă = frumusețe desăvârșită.
3. care se distinge prin bun-gust sau spirit.
4. sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin.
5. s. n. parte a antablamentului, deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului.
6. etaj scund, deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras.
 

cervicopexie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cervicopexie)

1. operație chirurgicală menită să fixeze în poziție normală un organ deplasat, în acest caz colul uterin.
 

civic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. civique, lat. civicus)

1. care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc.
2. care privește cetățenii în relațiile lor cu societatea organizată în stat.
3. care caracterizează, califică un bun cetățean (ex. simț civic).
4. în legătură cu cetățeanul și rolul său politic.
5. (Roma Antică) coroană ~ă = distincție acordată celui care a salvat viața unui cetățean roman.
6. educație ~ă = educație menită să pregătească elevii pentru responsabilitățile lor viitoare de cetățeni.
7. (fig.) patriotic.
 

clip

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. clip)

1. producție video scurtă menită să prezinte un artist, opera sa etc.
 

comemorație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. commémoration, lat. commemoratio)

1. ceremonie în memoria unei persoane sau a unui eveniment (religios sau nu); ceremonie menită să reamintească ceva; comemorare.
2. (var.) (înv.) comemorațiune.