Dictionar

acrimonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrimonie)

1. caracter agresiv, caustic al cuiva, sarcasm.
2. dispoziție proastă exprimată prin remarci acerbe sau printr-un ton acrimonios.
3. (antonime) afabilitate, amenitate, bunăvoință.
 

provocant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. provocant)

1. care provoacă, produce ceva; provocator.
2. care, cu o atitudine sau cu remarci scandaloase, împinge pe cineva să reacționeze; provocator.
3. care caută să excite dorința unui posibil partener; provocator.
4. (antonim) calmant.
 

rodomontadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rodomontade)

1. vorbire, tiradă emfatică; limbajul unui rodomont.
2. remarci lăudăroase, atitudine pretențioasă și ridicolă; comportament de rodomont; lăudăroșenie, fanfaronadă.
 

jocularitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. engl. jocularity)

1. comportament sau remarci pline de umor.