provocator de vomă; vomitiv

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT vomitus excitans; nauseam excitans; emeticus
2. FR nauséeux; nauséabond; provoquant des vomissements
3. EN exciting vomiting; causing nausea
4. DE Brechreiz erregend
5. RU вызывaющий рвоты
6. HU hánytató; hánytatószer

provocator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. provocateur, lat. provocator)

1. I. care provoacă, atacă, întărâtă, excită; care șochează prin impertinență, prin obrăznicie; provocant, ostentativ.
2. care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva.
3. care caută prilej de ceartă; care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite.
4. agent ~ = agent angajat de poliție, sau de altă entitate, pentru a acționa sub acoperire, în scopul de a ademeni sau de a provoca o altă persoană să comită un act ilegal.
5. II. persoană care provoacă, care incită la conflict și la violență.
6. (var.) provocător.
7. (antonime) conciliator, pacificator.

agresiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agressif)

1. care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil.
2. (despre substanțe) care atacă chimic corpurile.

cauzator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. causateur)

1. care cauzează, pricinuiește, provoacă ceva; pricinuitor, provocator.

fomentos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fomenteux)

1. care stârnește sau promovează tulburări, rebeliuni et cetera; agitator, provocator.

incendiator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (incendia + -tor)

1. s. m. f. provocator al unui incediu.
2. (fig.) ațâțător, provocator.
3. s. n. navă mică cu vele cu exploziv, care servea la incendierea navelor inamice, prin abordare.

instigator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. instigateur, lat. instigator)

1. (cel) care instigă; provocator.

ostentativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. ostentativ, it. ostentativo)

1. cu ostentație; provocator; ostentatoriu.