Dictionar

Rezultate secundare (Ilegal.):

Ilegal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. illégal, lat. illegalis)

1. care nu este în conformitate cu legea; nelegal.

2. care nu este recunoscut, admis de lege; (p. ext.) clandestin, conspirativ.


Ilegalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. illégalisme)

1. caracter ilegal; ilegalitate.


Ilegalist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ilegal + -ist)

1. activist care luptă în ilegalitate.


Ilegalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. illégalité)

1. act ilegal.

2. situaţie ilegală a unei organizaţii, a unui activist al acesteia; ilegalism.


Ilegaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. illegalize)

1. a trece în ilegalitate, a declara ilegal (2).


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).


Antipapă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipape)

1. papă ales pe cale ilegală.


Apatrid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apatride)

1. adj. care nu are cetățenie; lipsit de patrie.

2. s. m. f. persoană care a pierdut calitatea de cetățean al patriei sale (părăsind-o în mod ilegal) și n-a dobândit nici cetățenia țării în care s-a stabilit.

3. om fără patrie.

4. (persoană) fără cetățenie; heimatlos.


Atentat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attentat)

1. atac criminal ilegal faţă de persoane, bunuri, drepturi, stări de lucruri.

2. (fig.) atac îndreptat împotriva unor sentimente, concepţii etc.


Banditism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. banditisme)

1. mulțimea de activități ilegale ale bandiților.

2. act, faptă violentă săvârşită de o bandă; tâlhărie.