ilegal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. illégal, lat. illegalis)

1. care nu este în conformitate cu legea; care nu respectă legea; nelegal.
2. care nu este recunoscut, admis de lege; (prin ext.) clandestin, conspirativ.
3. (antonime) legal, legitim, licit.

ilegalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illégalisme)

1. caracter ilegal; ilegalitate.

ilegalist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ilegal + -ist)

1. activist care luptă în ilegalitate.

ilegalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illégalité)

1. act ilegal.
2. situație ilegală a unei organizații, a unui activist al acesteia; ilegalism.

ilegaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (engl. illegalize)

1. a trece în ilegalitate, a declara ilegal (2).

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

abuziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).

antipapă

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. antipape)

1. pretendent nerecunoscut de Biserica Romano-Catolică la titlul de papă; papă fals, ales pe cale ilegală.

apatrid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apatride)

1. adj. care nu are cetățenie; lipsit de patrie.
2. s. m. f. persoană care a pierdut calitatea de cetățean al patriei sale (părăsind-o în mod ilegal) și n-a dobândit nici cetățenia țării în care s-a stabilit.
3. om fără patrie.
4. (persoană) fără cetățenie; heimatlos.

atentat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attentat)

1. atac criminal ilegal față de persoane, bunuri, drepturi, stări de lucruri.
2. (fig.) atac îndreptat împotriva unor sentimente, concepții etc.

bandit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bandit, it. bandito)

1. persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; gangster, brigand, tâlhar.
2. (fam.) persoană criminală, persoană care săvârșește acțiuni ilegale.
3. (fig.) persoană lacomă și fără scrupule; nemernic; ticălos; netrebnic.