impropriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impropre, lat. improprius)

1. (despre cuvinte, sensuri etc.) care nu este propriu; nepotrivit, greșit.

abuziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).

adecvat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adéquat, lat. adaequatus)

1. care convine, care corespunde așteptărilor; potrivit, corespunzător.
2. (fil.) care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen.
3. (antonime) impropriu, inadecvat, neadecvat, nepotrivit.

botriomicoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. botryomycose)

1. boală infecțioasă, frecventă la cai și la om, caracterizată prin formarea unor tumori numite impropriu botriomicoame.

calculator

Parte de vorbire:  s.n., s.m.f.  
Etimologie: (fr. calculateur, lat. calculator)

1. s.n. tabel care cuprinde rezultatele unor calcule; carte, broșură cuprinzând asemenea tabele.
2. instalație, dispozitiv tehnic pentru efectuarea automată a calculelor matematice și logice.
3. ~ electronic = mijloc de calcul automat care permite efectuarea de operații aritmetice după un program prestabilit; computer.
4. ~ de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impropriu) minicalculator.
5. s.m.f. specialist în calcule.

concubinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. concubinage)

1. starea unui cuplu necăsătorit care trăiește în comun sub același acoperiș; uniune consensuală.
2. (înv.) conviețuire nelegitimă între două persoane de sex opus; (impropriu) concubinat.

denatura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dénaturer)

1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înțelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica.
2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanță străină, făcându-l impropriu destinației inițiale.