OK
X
cenoză 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cénose)
1.
conviețuire
a
unor
plante
sau
animale
în
același
biotop.
coabitație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cohabitation, lat. cohabitatio)
1.
faptul
de
a
coabita;
coabitare,
conviețuire
2.
situația
mai
multor
persoane
care
locuiesc
într-o
locuință
comună.
3.
viață
comună
a
unui
cuplu
căsătorit
sau
trăind
împreună
(ca
în
căsătorie).
4.
(politică)
cooperare
între
partidele
politice
opuse
pentru
a
asigura
guvernarea.
5.
(var.
înv.)
coabitațiune,
cohabitație,
cohabitațiune.
comensualism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. commensalisme)
1.
(biol.)
formă
de
conviețuire
cvasipermanentă
între
două
organisme
care
folosesc
ca
hrană
aceleași
materii
nutritive.
concubinaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. concubinage)
1.
starea
unui
cuplu
necăsătorit
care
trăiește
în
comun
sub
același
acoperiș;
uniune
consensuală.
2.
(înv.)
conviețuire
nelegitimă
între
două
persoane
de
sex
opus;
(impropriu)
concubinat.
consensual, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. consensuel)
1.
bazat
pe
consens,
care
a
fost
acceptat
de
marea
majoritate;
care
se
face
cu
asentimentul
tuturor
părților.
2.
(drept)
care
se
formează
prin
acordul
părților.
3.
(jur.)
contract
~
=
contract
care
se
încheie
prin
simplul
acord
al
părților.
4.
uniune
~ă
=
conviețuire
a
unui
cuplu
fără
îndeplinirea
formelor
legale
de
căsătorie;
concubinaj.
5.
(antonim)
conflictual.
forezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. phorésie)
1.
(biol.)
formă
de
conviețuire
sporadică
în
care
un
organism
dintr-o
specie
utilizează
un
organism
din
altă
specie
ca
mijloc
de
transport.