concubinaj
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. concubinage)
Etimologie: (fr. concubinage)
1. starea unui cuplu necăsătorit care trăiește în comun sub același acoperiș; uniune consensuală.
2. (înv.) conviețuire nelegitimă între două persoane de sex opus; (impropriu) concubinat.