Dictionar

denatura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dénaturer)

1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înțelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica.
2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanță străină, făcându-l impropriu destinației inițiale.
 

denaturaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dénaturaliser)

1. a ridica naturalizarea (cuiva), a-l priva de drepturile câștigate prin naturalizare.
 

denaturalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (denaturaliza)

1. acțiunea de a denaturaliza și rezultatul ei.
2. privarea cuiva de drepturile câștigate prin naturalizare; (rar) denaturalizat, (înv.) denaturalizație.
3. (antonime) naturalizare, (înv.) naturalizație.
 

denaturant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dénaturant)

1. (substanță) care, adăugată unui produs, îi denaturează proprietățile inițiale.
 

denaturat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. dénaturé)

1. care are natura, caracterele inițiale distinctive schimbate.
2. spirt ~ = alcool impropriu pentru consum.
3. (fig.; despre părinți, copii) lipsit de afecțiune și umanitate.
 

modenatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. modénature)

1. (arhit.) proporția și profilul mulurilor specifice unui ordin arhitectonic.
 

adultera

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. adultérer)

1. a altera sau a deteriora ceva, a corupe un lucru pur; a denatura (un text).
 

alienare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aliena)

1. acțiunea de a (se) aliena; înstrăinare.
2. (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relațiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realității; alienație.
 

altera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. altérer, lat. alterare)

1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.
2. (despre roci) a (se) dezagrega.
3. (lingv.; despre sunete) a-și modifica pronunțarea sub influența altui sunet.
4. tr. a denatura adevărul.
5. (muz.) a se modifica înălțimea unui sunet.
 

caricatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caricature, it. caricatura)

1. desen care reprezintă o persoană, o situație etc. exagerând intenționat, în scopuri satirice, anumite trăsături (negative).
2. (fig.) imitație nereușită, denaturată.
 

corupe

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. corrumpere)

1. tr., refl. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie.
2. a face să-și piardă, a-și pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura.
 

deforma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déformer, lat. deformare)

1. tr., refl. a(-și) altera, a(-și) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluți.
2. tr. (fig.) a reproduce inexact; a denatura, a falsifica.
3. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acțiunea unor forțe exterioare sau a unor eforturi interioare.