Dictionar

umanitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. humanité, lat. humanitas)

1. neamul omenesc, omenire.
2. colectivitate de oameni.
3. omenie, bunătate, compasiune pentru neonorocirile altuia; umanitarism.
 

inumanitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inhumanité, lat. inhumanitas)

1. cruzime nedemnă de un om; barbarie, ferocitate.
 

supraumanitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (supra- + umanitate, cf. fr. surhumanité)

1. societate formată din oameni superiori (supraoameni) sau ființe superioare oamenilor.
2. (cu referire la filozofia nietzscheană) calitatea, starea de supraom.
 

cristologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. christologie)

1. parte a teologiei creștine care tratează despre persoana lui Cristos și despre raporturile sale cu Dumnezeu și cu umanitatea.
 

denaturat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. dénaturé)

1. care are natura, caracterele inițiale distinctive schimbate.
2. spirt ~ = alcool impropriu pentru consum.
3. (fig.; despre părinți, copii) lipsit de afecțiune și umanitate.
 

dezumanizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dezumaniza + -ant, fr. déshumanisant)

1. care dezumanizează; care înlătură toată umanitatea.
2. (antonime) umanizant, umanist.
 

inuman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inhumain, lat. inhumanus)

1. căruia îi lipsește umanitatea.
2. care este excesiv de crud; neomenos, nemilos, feroce.
3. care nu e caracteristic omului; care nu are nimic uman; (prin ext.) de proporții neobișnuite; monstruos.
4. (var.) inhuman, (înv.) înhuman.
5. (antonime) uman, generos.
 

sociosferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (socio- + -sferă)

1. umanitatea, societatea, precum și mediul natural dezvoltat de om, care împreună fac parte din învelișul geografic; psihosferă.
 

umanitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. humanitaire)

1. care privește umanitatea.
2. care se preocupă de interesele, de binele omenirii; plin de umanitate.
3. care se străduiește să ușureze omenirea aflată în suferință, să vină în ajutorul oamenilor aflați în nevoie, aflați în suferință.
4. (anton.) antiumanitar.