Dictionar

pseudobunătate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pseudo- + bunătate)

1. bunătate aparentă.
 

aerodinamician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aérodynamicien)

1. specialist în aerodinamică.
2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.
 

amabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aimable, lat. amabilis)

1. care este vrednic de a fi iubit.
2. care se comportă socialmente corect cu ceilalți, care dă dovadă de politețe și bunătate; prietenos, binevoitor; politicos, sociabil.
3. (antonime) neamabil, dezagreabil.
 

ameliorant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. améliorant)

1. care ameliorează; ameliorator.
2. care îmbunătățește solul, redându-i fertilitatea sau mărindu-i randamentul.
 

ameliorator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. améliorateur)

1. I. care ameliorează; având puterea de a îmbunătăți; ameliorant.
2. (creșterea animalelor) a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.
3. II. cel care ameliorează.
4. cal de reproducție a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.
 

bonomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bonhomie)

1. manieră de a fi și de a acționa care dezvăluie bunătate, simplitate, chiar și în cele mai mărunte lucruri; atitudine, caracter de bonom.
2. (antonime) aroganță, suficiență.
 

clemență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clémence, lat. clementia)

1. iertare, indulgență, îndurare, milă, bunătate.