bonomie
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. bonhomie)
Etimologie: (fr. bonhomie)
1. manieră de a fi și de a acționa care dezvăluie bunătate, simplitate, chiar și în cele mai mărunte lucruri; atitudine, caracter de bonom.
2. (antonime) aroganță, suficiență.