caricatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caricature, it. caricatura)

1. desen care reprezintă o persoană, o situație etc. exagerând intenționat, în scopuri satirice, anumite trăsături (negative).
2. (fig.) imitație nereușită, denaturată.

caricatural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caricatural)

1. de caricatură, referitor la caricatură.

buf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. buffo, fr. bouffe)

1. (despre opere muzicale sau dramatice) cu un caracter comic grotesc, caricatural.

caricatural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caricatural)

1. de caricatură, referitor la caricatură.

caricaturism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (caricatură + -ism)

1. mod caricatural de prezentare a unei persoane, situații etc.

caricaturiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. caricaturer)

1. a înfățișa pe cineva sau ceva printr-o caricatură.

șarja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. charger)

1. tr. a efectua o șarjă (I, 1).
2. intr. a înfățișa (ceva) într-o formă caricaturală, exagerată.

șarjă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. charge)

1. atac impetuos (cu arme albe) al cavaleriei.
2. (fig.) atac (violent).
3. (sport) atac plin de elan asupra adversarului.
4. înfățișare caricaturală a unui personaj, a unei idei etc.
5. lucrare, creație în care se caricaturizează.
6. încărcătură normală a unui furnal, care se prelucrează pentru a se obține un metal cu o anumită compoziție; cantitatea de metal lichid din această încărcătură.
7. proces de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptorul metalurgic.
8. cantitate totală de material lemnos destinată a fi uscată.