Rezultate principale (Abuz;):
Abuz
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Rezultate secundare (Abuz;):
Abuza
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)
1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
Abuzare
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. abuza)
1. folosirea greșită sau excesivă a unui bun.
2. comiterea unui abuz; comiterea unei ilegalități, profitând de un titlu sau de putere; abuzat.
3. acțiunea de a înșela; înșelare.
Abuzat, -ă
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (v. abuza)
1. adj. (înv.) care este folosit abuziv.
2. s.n. comiterea unui abuz; comiterea unei ilegalități, profitând de un titlu sau de putere; abuzare.
Abuzator, - oare
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (abuza + -tor)
1. adj. care abuzează, care înșală.
2. s.m. cel care abuzează, care înșală; seducător și violator.
Abuziv, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)
1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
Abuz
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Abuza
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)
1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
Abuziv, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)
1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
Alcoolic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alcoolique)
3. s. m. f. cel care consumă abuziv alcool; beţiv.
Amoc
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. amok)
1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendinţă la fugă şi impulsuri criminale.
2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
Antialcoolic, -ă
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. antialcoolique)
1. (cel) care este împotriva abuzului de alcool, care combate alcoolismul.