Dictionar

Rezultate secundare (Abuziv.):

Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Alcoolic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alcoolique)

1. adj. care conţine alcool.

2. referitor la alcool(ism).

3. s. m. f. cel care consumă abuziv alcool; beţiv.


Arbitrar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arbitraire, lat. arbitrarius)

1. adj. (făcut) după bunul plac, abuziv, samavolnic.

2. (făcut) la întâmplare.

3. s. n. faptă, acţiune, situaţie arbitrară (I).


Autocratism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autocratisme)

1. concepţie, doctrină bazată pe autocraţie.

2. caracterul a ceea ce este autocratic sau abuziv autoritar; atitudine autocrată.


Citatomanie

Parte de vorbire: s.
Origine: (citat + -manie2)

1. manie de a cita în mod abuziv, mecanic.


Cocainomanie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cocaïnomanie)

1. folosire abuzivă de cocaină.