abuzare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (v. abuza)
Etimologie: (v. abuza)
1. folosirea greșită sau excesivă a unui bun.
2. comiterea unui abuz; comiterea unei ilegalități, profitând de un titlu sau de putere; abuzat.
3. acțiunea de a înșela; înșelare.