civic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. civique, lat. civicus)

1. care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc.
2. care privește cetățenii în relațiile lor cu societatea organizată în stat.
3. care caracterizează, califică un bun cetățean (ex. simț civic).
4. în legătură cu cetățeanul și rolul său politic.
5. (Roma Antică) coroană ~ă = distincție acordată celui care a salvat viața unui cetățean roman.
6. educație ~ă = educație menită să pregătească elevii pentru responsabilitățile lor viitoare de cetățeni.
7. (fig.) patriotic.

clientelism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. clientelismo)

1. tendința unui politician sau a unui partid de a-și mări numărul susținătorilor prin demagogie, favoritisme etc.
2. (Roma Antică) relație care unea un patron cu clientul său.

curial, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (lat. curialis, fr. curial)

1. I. care aparține aceleași curii; referitor la o curie; referitor la Senatul roman.
2. II. (Roma Antică) membru al unei curii.

curiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. curiatus)

1. (Roma Antică) care este compus, format din curii; format pe curii, pe adunări.

dolium

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. dolium)

1. (antic.) vas mare de lut de dimensiunile unui butoi, la greci și la romani pentru păstrarea lichidelor ori ca depozit de grâu.
2. (Roma Antică) jar mare destinat comerțului cu ridicata.

exotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exotisme)

1. însușirea de a fi exotic.
2. tendință în arta și literatura europeană (romantică) de a descrie idilic peisaje și obiceiuri exotice.