Dictionar

bancă 3

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banc, germ. Bank)

1. piesă de mobilier, cu sau fără rezemătoare, pe care pot ședea deodată mai multe persoane.
2. scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă.
3. a sta în ~a sa = a fi neutru, a sta oasiv, indiferent.
 

catehetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catéchétique)

1. metodă ~ă = formă a metodei conversației, constând din întrebări pentru ca elevii să reproducă cunoștințele însușite înainte.
 

civic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. civique, lat. civicus)

1. care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc.
2. care privește cetățenii în relațiile lor cu societatea organizată în stat.
3. care caracterizează, califică un bun cetățean (ex. simț civic).
4. în legătură cu cetățeanul și rolul său politic.
5. (Roma Antică) coroană ~ă = distincție acordată celui care a salvat viața unui cetățean roman.
6. educație ~ă = educație menită să pregătească elevii pentru responsabilitățile lor viitoare de cetățeni.
7. (fig.) patriotic.
 

lancasterian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. lancastérien, engl. lancasterian)

1. I. referitor la lancasterianism (pedagogie care se bazează pe predarea oferită de elevii cei mai avansați celor mai mici).
2. legat de metodele de predare ale lui Joseph Lancaster (1778- 1838).
3. (desuet) sistem ~ = sistem de învățământ bazat pe ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori.
4. II. adept al lancasterianismului.
 

magistru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. magister)

1. profesor (în raport cu elevii lui); dascăl.
2. maestru.
 

olimpiadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. olympiada, fr. olympiade, germ. Olympiade)

1. (la grecii antici) perioadă de patru ani între două jocuri olimpice.
2. competiție sportivă internațională care se organizează din patru în patru ani; jocuri olimpice.
3. concurs pe materii, organizat anual pentru elevii din învățământul liceal.