absent; care lipsește complet

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT absens; nullus; carens
2. FR absent; manquant; manque; nul
3. EN absent; wanting; missing
4. DE fehlend; fehl; (abwesend;) Null
5. RU отсутствующий; отсутствует; недостающий; лишённый
6. HU hiányzó, teljesen hiányzó, semmi

complet, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. complet, lat. completus)

1. adj. întreg, desăvârșit, deplin.
2. opere ~e = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor.
3. (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin.
4. adv. în întregime, cu desăvârșire.
5. s. n. ~ de judecată = colectiv din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință.
6. lot de unelte, aparate, piese de schimb și accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcționarea unui sistem.
7. compleu.

complet; întreg

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT completus
2. FR complet; entier
3. EN complete; perfect; thorough
4. DE vollständig; vollzählig
5. RU зaвершенный; полный
6. HU teljes, hiánytalan

completa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. compléter)

1. a întregi (un lucru incomplet).

completabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. complétable)

1. care poate fi completat.

completamente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. completamente, fr. complètement)

1. în mod complet, cu desăvârșire; în întregime, integral.
2. (var.) complectamente.

ablastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariție completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.

abortiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abortif, lat. abortivus)

1. I. produs înainte de vreme; prematur.
2. care provoacă avortul.
3. (bot.) oprit în dezvoltare sau lipsind complet.
4. II. produs destinat a provoca avortul.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

abstrage

Parte de vorbire:  I. vb. tr., II. vb. refl.  
Etimologie: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)

1. I. a opera o abstracție, a separa prin spirit; a efectua o abstractizare.
2. a lua în considerare izolat, prin abstracție, unul sau mai multe elemente din ansamblul din care fac parte.
3. II. a se izola de realitatea înconjurătoare; a deveni complet absorbit, a se izola în gândurile proprii.

acatalectic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acatalectique)

1. (despre versuri antice) cu unitățile metrice complete.

acrosindeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrosyndèse)

1. împerechere incompletă a doi cromozomi, legați numai la un capăt, în timpul meiozei.