OK
X
atletism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. athlétisme)
1.
ramură
a
sportului
care
cuprinde
probe
de
alergări,
sărituri,
aruncări;
atletică
ușoară.
basculă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bascule)
1.
balanță
cu
două
brațe
inegale,
pentru
greutăți
mari.
2.
pârghie
cu
punctul
de
sprijin
la
mijloc
pe
o
axă,
încât
să
permită
o
mișcare
oscilatorie
liberă.
3.
aparat
de
gimnastică
pentru
executarea
diferitelor
sărituri
acrobatice.
4.
dispozitiv
care
permite
modificarea
poziției
în
raport
cu
axa
optică
a
unei
părți
a
aparatului
fotografic.
5.
partea
metalică
a
armelor
de
vânătoare
cu
țevi
mobile.
cascador, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. cascadeur)
1.
persoană
special
antrenată
care
se
substituie
unui
actor
de
film,
în
scenele
cu
acțiune
periculoasă.
2.
acrobat
care
execută
serii
de
căzături
și
sărituri.
3.
(fam.)
persoană
cu
o
conduită
ușuratică.
combinat 2, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. combiné)
1.
format
din
mai
multe
elemente
deosebite.
2.
(chim.;
despre
corpuri)
compus.
3.
s.
f.
întrecere
sportivă
(de
schi)
din
două
sau
trei
probe.
4.
~ă
alpină
=
probă
compusă
din
coborâre,
slalom
uriaș
și
special;
~ă
nordică
=
întrecere
compusă
din
sărituri
de
pe
trambulină
și
o
probă
de
fond.
detentă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. détente)
1.
expansiune
bruscă
a
unui
gaz
prin
mărirea
volumului
său.
2.
(fig.)
destindere,
ameliorare,
îmbunătățire.
3.
(sport)
pas
bătut,
bătaie
(înaintea
unei
sărituri);
capacitatea
pe
care
o
au
unii
sportivi
de
a
se
desprinde
cu
ușurință
de
sol.
elan 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. élan)
1.
avânt,
însuflețire,
entuziasm.
2.
(sport)
complex
de
mișcări
și
de
procedee
care
ajută
la
efectuarea
unei
sărituri
sau
aruncări.