ambreiaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. embrayage)

1. acțiunea de a ambreia; ambreiare, ambreiere.
2. organ de mașină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permițând și decuplarea în funcționare.
3. (antonime) debreiaj, debreiere.

analatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anallatique)

1. (optică) care prezintă analatism.
2. lunetă ~ă = lunetă stadimetrică care posedă proprietatea de analatism, permițând citirea directă a distanței de la aparat la miră, fără a necesita corectare.

autobasculantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + basculantă)

1. autocamion prevăzut cu benă basculantă, permițând astfel descărcarea materialelor transportate; autocamion (camion) basculant.

autogir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autogire)

1. aeronavă cu o elice care se rotește în jurul unui ax vertical, permițând decolorarea și aterizarea în plan vertical.

basculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bascule)

1. balanță cu două brațe inegale, pentru greutăți mari.
2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mișcare oscilatorie liberă.
3. aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice.
4. dispozitiv care permite modificarea poziției în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic.
5. partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile.

brunaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. brunissage)

1. acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunare.
2. ~ chimic = proces de oxidare chimică superficială a oțelurilor, permițând obținerea unui aspect negru.