lunetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lunette)

1. instrument optic dintr-un tub cu mai multe lentile, pentru observarea unor obiecte îndepărtate.
2. dispozitiv pe o mașină-unealtă servind la susținerea pieselor de prelucrat.
3. element arhitectonic în formă de boltă semicirculară, care străpunge partea inferioară a unei cupole sau a unei bolți mari.
4. ~ cilindrică = boltă rezultând din intersecția a doi semicilindri cu raze inegale.
5. (la portaluri, ferestre) suprafață plană între lintel și arc.
6. coronament semicircular al unui altar poliptic.

portlunetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. porte-lunette)

1. dispozitiv care susține luneta pe aparatul de observație.

analatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anallatique)

1. (optică) care prezintă analatism.
2. lunetă ~ă = lunetă stadimetrică care posedă proprietatea de analatism, permițând citirea directă a distanței de la aparat la miră, fără a necesita corectare.

celometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coelomètre)

1. instrument compus dintr-o lunetă și un înclinometru, cu care se determină înălțimea norilor.

colima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (colimaţie)

1. (fiz.) a transforma un fascicul de raze divergente sau convergente într-unul paralel.
2. a viza, a orienta o lunetă într-o anumită direcție.

ecuatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équatorial)

1. adj. de (la) ecuator, specific ecuatorului.
2. zonă ~ă = zonă de circa 10 grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului; climă ~ă = climat din zona ecuatorială, temperatură constant ridicată și pluviozitate abundentă; coordonate ~e = sistem de coordonate prin care se determină poziția aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc.
3. care împarte în două jumătăți.
4. (biol.) placă ~ă = plan median al unei celule unde cromozomii fisurați se grupează în cursul mitozei.
5. s. n. lunetă astronomică pentru observarea mișcării stelelor și determinarea coordonatelor lor ecuatoriale.

helioscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hélioscope)

1. dispozitiv optic care se atașează la o lunetă pentru observarea Soarelui.

lunetist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lunetă + - ist)

1. trăgător de elită dotat cu o armă cu lunetă.