biloculare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. biloculation)

1. deformare patologică a unui organ anatomic, care se împarte în două loji.

bisector, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bissecteur)

1. adj. care împarte în două părți egale.
2. plan ~ = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale.
3. s. f. semidreaptă cu originea în vârful unui unghi, interioară lui și formând unghiuri congruente cu laturile acestuia.

colaureat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colauréat)

1. cel care împarte un premiu împreună cu altcineva.

copatron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (co- + patron)

1. patron care împarte proprietatea asupra unei firme cu altul.

cotă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cote, lat. quato)

1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărțeli.
2. parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație; cotă-parte, participație.
3. contribuție obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene și prețuri fixate de el.
4. document de referință care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotațiile unei zile.
5. ~a bursei = nivelul cursului valutar la bursă.
6. altitudine a unui punct față de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare.
7. nivelul la care navighează un submarin.
8. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spațiu.
9. fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcții indicate pe un desen.
10. semn în cifre și litere care arată locul unor cărți, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate.

dealer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. dealer)

1. agent de bursă; vânzător (intermediar).
2. (la jocul de cărți) cel care împarte cărțile.