bisector, -oare
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. bissecteur)
Etimologie: (fr. bissecteur)
1. adj. care împarte în două părți egale.
2. plan ~ = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale.
3. s. f. semidreaptă cu originea în vârful unui unghi, interioară lui și formând unghiuri congruente cu laturile acestuia.