ecuator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équateur, lat. aequator)

1. cerc mare, imaginar, pe suprafața Pământului, al cărui plan este perpendicular pe axa polilor și ale cărui puncte sunt egal depărtate de aceștia.
2. ~ ceresc = cercul mare al sferei cerești în al cărui plan se află ecuatorul terestru.
3. (mat.) unul dintre cercurile mari ale unei sfere.
4. linie imaginară care înconjură echidistant de poli o formație anatomică mai mult sau mai puțin sferică.

ecuatorial

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aequatorialis
2. FR équatorial; dimidié
3. EN equatorial
4. DE äquatorial
5. RU эквториaльный
6. HU ekvatoriális, felező

ecuatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équatorial)

1. adj. de (la) ecuator, specific ecuatorului.
2. zonă ~ă = zonă de circa 10 grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului; climă ~ă = climat din zona ecuatorială, temperatură constant ridicată și pluviozitate abundentă; coordonate ~e = sistem de coordonate prin care se determină poziția aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc.
3. care împarte în două jumătăți.
4. (biol.) placă ~ă = plan median al unei celule unde cromozomii fisurați se grupează în cursul mitozei.
5. s. n. lunetă astronomică pentru observarea mișcării stelelor și determinarea coordonatelor lor ecuatoriale.

autumnal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. autumnalis, fr. autumnal)

1. de toamnă.
2. (astr.) punct ~ = unul din cele două puncte de intersecție, dintre eliptică și ecuatorul ceresc.

bantu/bantu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bantou)

1. populație negridă din Africa ecuatorială și de sud.
2. limbi ~ = familie de limbi negro-africane cu structură gramaticală și lexic, apropiate.

calm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calme)

1. adj. în stare de liniște deplină.
2. stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat.
3. s. n. stare de nemișcare; liniște deplină.
4. ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului și mișcări ascendente.
5. zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe.
6. stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece.

cimpanzeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chimpanzé)

1. maimuță antropoidă mare, arboricolă, sociabilă, din Africa ecuatorială.

declinație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déclination, lat. declinatio)

1. unghi între direcția unui astru și planul ecuatorial.
2. ~ magnetică = unghiul dintre direcția nordului magnetic și meridianul geografic al unui loc.

echinocțial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équionoxial, engl. equinoctial)

1. referitor la echinocțiu.
2. punct ~ = fiecare dintre cele două puncte de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc, în care se află Soarele la echinocțiu.
3. (despre flori) care rămâne în fiecare zi 12 ore deschisă și 12 ore închisă; сarе se deschid și se închid la anumite ore.