lexic

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. lexique, cf. gr. lexikon - vocabular)

1. dicționar.
2. totalitatea cuvintelor dintr-o limbă; vocabular.
3. totalitatea cuvintelor specifice unui scriitor, unei regiuni, unei epoci.
4. (expr.) ~ principal (sau fundamental) = fond principal de cuvinte într-o limbă.
5. (informatică) lista completă a cuvintelor folosite într-un limbaj simbolic.

LEXIC(O)-, -lexie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. lexic/o/-, -lexie, cf. gr. lexis „cuvânt, lexicon, dicţionar”)

1. „cuvânt; lexic, dicționar”.

lexical, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lexical)

1. referitor la lexic, la vocabular; lexic, (înv.) lexicografic.
2. (lingv.) împrumut ~ = introducerea unui cuvânt dintr-o limbă în lexicul altei limbi.
3. (gramatică) clasă ~ă = natura unui cuvânt din punct de vedere gramatical (ex. verb, adjectiv etc.).

lexicaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. lexicaliser)

1. a înregistra drept cuvânt autonom un derivat sau un compus.

LEXICO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. lexikon „dicționar, vocabular”)

1. „cuvânt, vocabular”.

lexicograf, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. lexicographe)

1. specialist în lexicografie, disciplină lingvistică care stabilește metodele și principiile de elaborare a dicționarelor.
2. autor de dicționare.

lexicograficește

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (lexicografic + -ește)

1. din punct de vedere lexicografic.

amplexifoliat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplexifolié)

1. (despre plante) cu frunze amplexicaule.

asterisc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astérisque, gr. asteriskos)

1. semn tipografic (*), care, pus într-un text, indică prezența unei note la subsol sau, înaintea unor elemente lexicale, faptul că sunt neatestate.

autonomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autonomie, lat. autonomia)

1. (fil.) faptul de a se supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de propria voință.
2. drept de a se guverna sau administra prin organe proprii, în anumite domenii, în cadrul unui stat condus de o putere centrală.
3. autoconducere.
4. distanță maximă pe care o poate parcurge o navă sau timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fără refacerea plinurilor de combustibil.
5. calitate a unui cuvânt de a avea un sens lexical deplin.

bantu/bantu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bantou)

1. populație negridă din Africa ecuatorială și de sud.
2. limbi ~ = familie de limbi negro-africane cu structură gramaticală și lexic, apropiate.

câmp

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. champ, lat. campus)

1. întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.
2. munca ~ului = lucrarea pământului.
3. artilerie de ~ = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat.
4. loc. adv. în plin ~ sau în ~ deschis = sub cerul liber; fără adăpost.
5. expr. a o lua peste ~ = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.
6. a-și lua (sau a apuca) ~ii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare.
7. întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).
8. ~ de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).
9. loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.
10. spațiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică.
11. ~ vizual = porțiune din spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea.
12. ~ operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală.
13. fâșie de pânză care delimitează plaga operatorie.
14. porțiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată.
15. (inform.) subîmpărțire din punct de vedere logic a unei cartele conținând, fiecare, o informație reprezentată codificat.
16. mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile.
17. ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeași sferă semantică, care exprimă noțiuni asemănătoare sau asociabile.
18. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc.

clasem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. classème)

1. ansamblu de trăsături semantice minimale ale unei unități lexicale.