pus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. pus)

1. exsudat patologic vâscos care se formează în focarele de infecție; puroi.

branchipus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. branchipus)

1. crustaceu inferior din ordinul branhiopodelor, cu corpul gol, transparent, cu picioarele lățite și ochii pedunculați, care trăiește prin bălți.

campus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. campus)

1. ansamblu de clădiri aparținând uneia sau mai multor instituții de învățământ superior în afara orașelor.

corpus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. corpus)

1. culegere, colecție de date, de texte, inscripții, legi.
2. garmond.

eohippus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éohippus)

1. gen fosil de ecvide imparicopitate, cel mai vechi strămoș al calului.

habeas corpus

Parte de vorbire:  loc. s.  
Etimologie: (lat. habeas corpus, să ai corpul /liber/)

1. (în legislația unor țări) drept care garantează libertatea individului, permițând celui arestat să compară în fața unui magistrat, care urmează să decidă asupra legalității arestării.

hippus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hippus)

1. alternare bruscă de contracție și dilatație a pupilei, care se produce independent de lumină.

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

aboral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)

1. opus, îndepărtat față de gură.
2. care este plasat pe partea opusă gurii.
3. (antonim) adoral.

acantosferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthosphère)

1. corpuscul sferoidal ciliat din celulele unor alge.

acarofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acarophobie)

1. teamă patologică de molii, de căpușe.

acarologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acarologie)

1. disciplină care se ocupă cu studiul căpușelor și acarienilor.