Dictionar

decidabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décidable)

1. (despre un sistem ipotetico-deductiv) care prezintă decidabilitate.
2. (logică) putând fi demonstrat sau infirmat într-o teorie matematică.
3. (inf.) care poate fi rezolvat de un algoritm dat după un număr finit de pași.
4. (anton.) indecidabil.
 

decidabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décidabilité)

1. caracterul unui sistem ipotetico-deductiv contradictoriu și complet.
2. (logică) caracterul a ceea ce este decidabil, demonstrabil.
3. (inf.) caracterul unei probleme care poate fi rezolvată de un algoritm dat după un număr finit de pași.
4. (anton.) indecidabilitate.
 

decidabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décidable)

1. (despre un sistem ipotetico-deductiv) care prezintă decidabilitate.
2. (logică) putând fi demonstrat sau infirmat într-o teorie matematică.
3. (inf.) care poate fi rezolvat de un algoritm dat după un număr finit de pași.
4. (anton.) indecidabil.
 

decidabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décidabilité)

1. caracterul unui sistem ipotetico-deductiv contradictoriu și complet.
2. (logică) caracterul a ceea ce este decidabil, demonstrabil.
3. (inf.) caracterul unei probleme care poate fi rezolvată de un algoritm dat după un număr finit de pași.
4. (anton.) indecidabilitate.
 

habeas corpus

Parte de vorbire:  loc. s.  
Etimologie: (lat. habeas corpus, să ai corpul /liber/)

1. (în legislația unor țări) drept care garantează libertatea individului, permițând celui arestat să compară în fața unui magistrat, care urmează să decidă asupra legalității arestării.
 

indecidabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indécidable)

1. (log.; despre o relație) care nu este nici adevărată, nici falsă.
2. (anton.) decidabil.
 

indecidabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indécidabilité)

1. calitatea a ceea ce este indecidabil.
2. (logică) calitatea unei propoziții, a unei afirmații care nu poate fi nici demonstrată, nici infirmată.
3. (anton.) decidabilitate.
 

cec în alb

Parte de vorbire:  loc. subst.  
Etimologie: (cf. fr. carte blanche)

1. mandat semnat, foaie albă semnată care este încredințată cuiva pentru ca acesta să o completeze după cum dorește.
2. (prin ext.) facultate lăsată sau dată cuiva să acționeze, să decidă după bunul plac; puteri depline.