echinocțiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. aequinoctium, fr. équinoxe)

1. fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie și 23 septembrie), în care Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și când ziua este egală cu noaptea.

ecuatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équatorial)

1. adj. de (la) ecuator, specific ecuatorului.
2. zonă ~ă = zonă de circa 10 grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului; climă ~ă = climat din zona ecuatorială, temperatură constant ridicată și pluviozitate abundentă; coordonate ~e = sistem de coordonate prin care se determină poziția aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc.
3. care împarte în două jumătăți.
4. (biol.) placă ~ă = plan median al unei celule unde cromozomii fisurați se grupează în cursul mitozei.
5. s. n. lunetă astronomică pentru observarea mișcării stelelor și determinarea coordonatelor lor ecuatoriale.

oblicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. obliquité)

1. însușirea de a fi oblic; poziție oblică.
2. (astr.) ~a eclipticii = unghiul de înclinație a eclipticii, de aproximativ 23º27’, față de planul ecuatorului ceresc.
3. (mat.) relație de poziție a două drepte sau planuri, caracterizată prin unghiul lor.

paralelometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. parallelometer)

1. instrument medical pentru situarea și trasarea ecuatorului unuia sau a mai multor dinți la o anumită înclinare a modelului de lucru.

periecuatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. périéquatorial)

1. din jurul ecuatorului.

subecuatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. subéquatorial)

1. situat în apropierea ecuatorului; specific acestei zone.