Dictionar

șaltăr

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Schalter)

1. (tehn.) dispozitiv al cărui scop este întreruperea unui circuit electric și a fluxului de curent; dispozitiv pentru a porni și opri curentul electric sau a direcționa fluxul acestuia; întrerupător electric, comutator.
 

agradare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. aggradation)

1. înălțare a albiei unui râu prin aluviuni; ridicare a suprafeței reliefului prin depuneri de materiale.
 

anconă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ancona)

1. consolă care susține cornișa.
2. masă așezată în altar.
 

antependiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. antependium)

1. (în bisericile catolice) piesă de stofă decorată, aplicată pe partea din față a mesei altarului.
 

ascendent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ascendant, lat. ascendens)

1. adj. urcător, suitor; ascensiv.
2. (despre un astru) care se înalță deasupra liniei orizontului.
3. (fig.) în dezvoltare progresivă.
4. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară.
5. s. n. înălțare a unui astru deasupra orizontului.
6. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naștere.
7. autoritate morală, influență (asupra cuiva).
 

ascensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascension, lat. ascensio)

1. mișcare de jos în sus a unui mobil.
2. urcare, suire (pe un munte); înălțare (cu balonul).
3. (fig.) creștere, dezvoltare.
4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.
5. proces de cucerire a puterii de către o organizație politică.
 

asfalt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asphalte, lat. asphaltus, gr. asphaltos)

1. rocă sedimentară, solidă, neagră, dintr-un amestec de bitum cu alte materiale minerale, în special pentru asfaltarea drumurilor.
2. orice îmbrăcăminte rutieră pe bază de bitum.