OK
X
autosanitară
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto2 + sanitară)
1.
automobil
închis
pentru
transportul
bolnavilor
(răniților);
autoambulanță,
autosalvare
(2).
ambulanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ambulance)
1.
formație
sanitară
care
dă
răniților
primele
ajutoare
pe
câmpul
de
luptă.
2.
vehicul
destinat
transportului
accidentaților
și
al
bolnavilor
în
stare
gravă.
asistent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. assistant, germ. Assistent)
1.
adj.
prezent,
de
față
(la
ceva).
2.
s.
m.
f.
cel
care
asistă
la
ceva;
colaborator.
3.
~
universitar
=
grad
didactic
în
învățământul
superior,
intermediar
între
preparator
și
lector;
~
medical
=
cadru
tehnic
mediu
specializat
în
munca
medico-sanitară.
autoambulanță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + ambulanţă)
1.
autovehicul
carosat
și
utilat
pentru
transportul
bolnavilor,
al
accidentaților
sau
al
răniților;
autosalvare,
autosanitară.
autosalvare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (autosalva)
1.
acțiunea
de
a
se
autosalva.
2.
autosanitară.
aviație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aviation)
1.
zbor
cu
ajutorul
avioanelor.
2.
disciplină
care
studiază
tehnica
și
zborul
vehiculelor
aeriene
mai
grele
decât
aerul.
3.
personalul
și
mijloacele
de
zbor
ale
unei
țări,
ale
unei
societăți
comerciale
etc.
4.
forță
aeriană
înglobând
personalul
și
avioanele
militare
ale
unei
armate.
5.
~
sanitară
=
formație
sanitară
dotată
cu
avioane
pentru
acordarea
asistenței
medicale
de
urgență.
circumscripție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. circonscription, lat. circumscriptio)
1.
delimitare
teritorial-administrativă
în
cadrul
unui
oraș,
județ,
sector
etc.;
secție,
serviciu,
instituție
care
se
ocupă
cu
o
anume
activitate
(financiară,
medicală,
de
poliție
etc.).
2.
~
electorală
=
unitate
administrativă
constituită
cu
ocazia
alegerilor;
~
sanitară
=
unitate
teritorială
de
bază
în
sistemul
de
ocrotire
a
sănătății.